A fost odata un baietel care dorea sa-L intalneasca pe Dumnezeu. Stia ca era o calatorie lunga pana unde locuia Dumnezeu, asa ca si-a pus in gentuta de gradinita un pachet cu biscuiti si sase can-uri cu Pepsi. A plecat la drum. La numai trei strazi de casa lor, a vazut o batranica stand pe banca intr-un parc. Privea la niste porumbei. Baietelul s-a asezat langa ea si a deschis gentuta. Era gata sa soarba putin Pepsi, cand vazu ca batranica arata foarte flamanda. I-a oferit un biscuit. Ea l-a acceptat cu multumire si i-a zambit. Zambetul ei era atat de frumos, asa ca baietelul dori sa-l mai vada; ii darui si un Pepsi. Din nou ea ii zambi atat de frumos. Era incantat.
Au stat acolo intreaga dupa-amiaza mancand si zambind. Nimeni nu spunea niciun cuvant.
Cand seara se lasa peste oras, baietelul isi dadu seama ca este obosit si ca trebuie sa plece acasa. Dupa ce facu cativa pasi se intoarse si-i dadu batranei o imbratisare. Ea ii darui cel mai mare si mai frumos zambet.
Cand baietelul deschise usa casei, mama fu surprinsa de bucuria de pe fata copilului ei. L-a intrebat: "Ce ai facut azi de esti atat de fericit?"
"Am pranzit cu Dumnezeu." Dar inainte ca mama sa poata spune ceva, adauga: "Stii ceva? Ea are cel mai minunat zambet pe care l-am vazut vreodata!"
Intre timp, batrana, radiind de bucurie, ajunse si ea acasa.
Fiul ei uimit de pacea de pe fata ei, o intreba: "Mama, ce ai facut azi de esti atat de fericita?"
"Am mancat biscuiti in parc cu Dumnezeu." Dar inainte ca fiul ei sa poata spune ceva, adauga: "Stii, este mult mai tanar, decat mi-am inchipuit."
Julie A. Manham
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu