1 august 2010
Mai poate inca…
De cate ori Te-am improscat cu pietre
Si nori de ceata asupra Ta,
Noi am trimis far’ sa ne pese,
De dulcea-Ti mangaiere Tata!
Dar Tu ai stat si nu ai spus nimic,
Ai asteptat cu mila si indurare.
Poporul ce Te-a rastignit
Si-ai binecuvantat prin dragostea-Ti cea mare.
Dar n-am venit… Si-ai plans cu-amar,
Si iar Ai asteptat in prag.
Ai pregatit si haina de salvare
Si sangele-Ti pentru spalare
“- O, ce durere si pelin,
N-a fost de-ajuns pe Cruce oare?
De ce Am indurat cu-amar
Si cerul v-a ramas senin?
Pastrez iubirea-Mi calda inca,
Pentru acei pierduti, cei care
Ma cauta si ma vor ca Stanca,
Eu Sunt si Jertfa, Sunt si Soare!“
Am inteles tarziu durerea,
Ce pentru mine-Ai indurat.
Nu stiu de-i mult sau e putin,
Dar n-am decat o inima deschisa
Si sincera-mi durere aprinsa!
Eu vin cu pasi inceti,
Dar vreau ca Tu sa-i faci deplini!
Si faptele Te rog sa-mi ierti,
Caci chiar de vreau, nu pot in tot,
Sa nu pacatuiesc deloc.
Azi am murit fata de lume,
Caci am primit un dulce nume.
Dar vreau sa strig sa stie toti,
Caci am intrat pe-a Cerurilor porti.
Pe bratul Imparatului, Cel care-a oferit in dar
Iubirea si Iertarea, Jertfirea si Salvarea!
Amin!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu