Dorim sa te ascultam!

Plangi si nu te vede nimeni, strigi si nimeni nu te aude, vorbesti si nimeni nu te asculta? Da-mi voie sa te contrazic, exista Cineva, doar ca nu ai stiut la Cine sa apelezi. Cineva care te iubeste mult, ti-a vazut plansul inimii si strigatul inabusit... Asa cum si noi am fost in aceeasi situatie si Dumnezeul Pacii ne-a cautat, vrem sa iti spunem ca si Tu esti in Ochiul Celui Atotputernic si te vrea cu gelozie pentru El. Nu ai nevoie de nimic sa aduci inaintea Lui, doar inima ta zdrobita... Nu te cunoastem asa cum nici voi nu ne cunoasteti, dar este Unul mai presus de toate, care iti stie cel mai ascuns gand. Sa stii ca nu ai intrat intamplator aici... te-a indrumat Cineva. El vrea ca la problema ta sa gasesti rezolvare, de aceea iti spun azi: nu ezita, ai nelamuriri, probleme ce te apasa, intrebari fara raspuns? Lasa rusinea deoparte si indrazneste, asa cum nici noi nu am ramas surzi la lucrarea ce Dumnezeu vrea sa o indeplineasca, ne-am inteles scopul si telul pe acest pamant! Pentru asta, vrem sa ii dam Slava Tatalui ca ne-a gasit si Isi doreste sa ne faca lucratori in secerisul Sau. Ne puteti scrie pe adresa de E-mail: lacrimiincoltulsufletului@yahoo.com sau Id de mess, acelasi. "Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii, cum v-am iubit Eu. Ioan 15:12"

23 mai 2010

Luca 18:17 Adevarat va spun ca, oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra in ea."

Oamenii sunt conditionati sa traiasca "repede" si plini de griji si astfel nu isi mai permit sa "vada", sa traiasca, sa iubeasca (asta arata cat de manipulati suntem)...

O vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston.

Statia de metrou - L'ENFANT PLAZA din Washington DC, intr-o zi friguroasa pe 12 ianuarie 2007.


On om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie, majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.


4 minute mai tarziu:

Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.

6 minute:

Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.

10 minute:

Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii, dar parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.

45 minute:


Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani.

Omul a colectat in total $32.

Dupa o ora:


El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat...



Nimeni n-a remarcat, dar acesta era Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese.



Valoarea medie a biletelor este de $100.

Povestea este adevarata. Concertul din statia de mertro, a fost organizat de catre Washington Post ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor.


Problemele care s-au pus:

*Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, santem in stare sa percepem frumusetea?

*Ne oprim s-o admiram?

*Putem oare sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?


O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:

Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata.

Oare, de cat de multe alte lucruri minunate ne lipsim in existenta noastra?

Sau mai bine zis, la cate lucruri bune si frumoase suntem obligati sa renuntam sau sa le ignoram atunci cand traim intr-o societate, sau un sistem social ca acela pe care il suportam acum cu greu? Caci nu atat individul cat sistemul social in principal este piesa vinovata de uratenia vietii noastre! ...a se retine ca cei mai atrasi de sunetul viorii erau copii care nu apucasera inca sa se urateasca psihic si mai aveau un strop de inocenta...

Niciun comentariu: